Codul bunelor maniere

      Bazele codului bunelor maniere se intrevad in antichitate cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea, perfectiunea spiritului; gesturile trebuiau sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, nici foarte iuti - de fapt acesta si explica faimosul proverb roman: “mediocritas optima est”.
Evul Mediu a venit cu o alta teorie – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoa-nei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, in timp ce in exteriorul corpului, printr-o atitudi-ne disciplinata a gesturilor omul se poate modela, poate deveni mai bun.
Deja se simte influenta pe care Divinitatea o avea asupra oamenilor - omul chiar daca este lipsit intr-o conjunctura de compania umana, este totusi supravegheat in permanenta de Dumnezeu, iar gesturile sale nu-i mai vizeaza doar pe ceilalti, ci si un transcendent, care si el ofera la randul sau oamenilor diferite semne.
Astfel, in acea societate in care se dorea crearea unei ordini bazata pe prezenta masiva a Divinitatatii, alaturi de gestus, a aparut si signum datorita nevoii de miracole, de minuni a acelor vremuri. Fireste functia ordonatoare, morala a gesturilor si-a mai pierdut din substanta odata cu trecrea timpului si multe din gesturile care guvernau societatea in acea perioada au capatat doar valenta metaforica.
Astfel, in zilele noastre suma acestor gesturi, insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti.
Fata de antichitate si evul mediu, cand disciplina, ordinea, ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului, ratiunii, se intrevede deja o schimbare in sensul ca accentul se muta pe materie, corp, pasiune.
Astfel, Descartes in studiile sale despre pasiunile sufletului, trage concluzia ca ca nu sufletul le intretine, ci pasiunile sunt ceea ce sufletul sufera si suporta, iar Pascal intr-o maniera asemanatoare sustine ca pasiunile iubirii sunt sentimente si ganduri care apartin propriu-zis spiritului desi sunt ocazionate de corp.
Fara indoiala, in societatea contemporana nu pot exista sentimente si relatii bazate pe dragostea autentica pe care ne-o dorim fiecare dintre noi daca cei implicati in actul emotional nu tin cont de ceea ce noi numim codul bunelor maniere. Respectarea acestuia se constituie intr-o premisa fundamentala pentru intretinerea unei relatii sentimentale profunde si ca atare va recomand tuturor sa tineti cont de aceste mici sfaturi care chiar daca nu va vor garanta succesul in dragoste… se vor constitui totusi intr-un sprijin puternic in formarea personalitatii voastre. Mult succes !

CUM TREBUIE SA SE DESFASOARE O CONVORBIRE

Au trecut aproape o suta douazeci de ani de cind Alexander Graham Bell ( 1847 - 1922 ) a construit primul telefon utilizabil ( 1876 ). Astazi existenta noastra este de neconceput fara telefon. Aceasta inseamna ca telecomunicatiile ocupa un loc primordial in afaceri in relatiile noastre familiale, amicale, sociale. Nici unul din noi , cind ridicam de zeci de ori pe zi receptorul , nu ne gindim ca aceast aparat este o inventie minunata. Dar nu trebuie ca tehnica moderna siconfortul oferit de ea sa ne faca sa uitam statutul nostru de oameni bine crescuti. Buna educatie este necesara si cind vorbim la telefon , chiar daca este vorba despre cea mai nesemnificativa conversatie. Cind suna telefonul , trebuie sa raspundem cel mai tirziu dupa cel de-al cincilea apel. De asemenea , cind chemam pe cineva nu vom lasa aparatul sa sune mai mult de cinci ori decit in cazuri speciale. Modul in care incepe o conversatie telefonica difera de la o tara la tara si se inscrie intr-un adevarat " cod ". De pilda in Germania , Franta , Anglia , in momentul ridicarii receptorului , cel solicitat isi spune automat numele si asteapta un raspuns. Cel care a sunat isi declina numele si el. La noi , s-a stabilit regula ca cel care suna sa se prezinte , dupa ce ,  obligatoriu , a spus " Buna ziua ! " , " Buna seara " sau " Ma scuzati ca va deranjez , sunt Maria Ionescu , pot sa vorbesc cu ... ". Daca este vorba de o conversatie pe teme de serviciu , nu ne vom spune numai numele ci si profesia " Sunt inginerul Dan Ionescu si as dori sa vorbesc cu ...". Sa evitam deci situatia extrem de neplacuta ca nedeclinindu-ne identitatea de la inceput sa fim chestionati " Dar cine intreaba ? Sa vad daca este ... ! " Chiar daca persoana pe care o cautam lipseste , nu vom scapa de senimentul penibil ca aceasta ne evita. Omniprezenta expresia " Alo " trebuie sa fie urmata de numele persoanei care telefoneaza. Sa precizam ca este o grosolanie ca un barbat care cere la telefon o femeie sau o femeie care cere la telefon un barbat sa nu se prezinte sotului , respectiv sotiei acestuia. Regula generala este ca cel care a sunat sa puna capat discutiei , in afara cazului in care interlocutorul sau are motive serioase s-o faca. Exista o anumita uzanta si in a pune receptorul in furca. Amindoi fac lucrul acesta cu grija , fara a-l trinti. Recomandare nu este atit de gratuita precum pare. Pe linga faptul ca am comite o impolitete , am putea bloca linia telefonica. Nu exista decit putine exceptii de la obligatia de a saluta - apelurile in caz de urgenta : pompieri sau salvare. In viata de zi cu zi , ne confruntam cu situatii in care nu este nevoie sa ne recomandam : convorbirile cu membrii familiei sau cu prietenii apropiati care ne recunosc dupa voce. De asemenea , nu este cazul se ne spunem numele cind cerem o informatie la un oficiu telefonic , la centrala unei institutii , la banca , gara , aeroport. Daca pina acum ne-am referit la formulele de adresare si la cele de incheiere intr-o convorbire telefonica , este firesc sa abordam si problema duratei acesteia. Este de dorit ca ea sa fie cit mai scurta. sa nu uitam ca telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapida , la distanta , a unor mesaje importante. A discuta la nesfirsit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevarata " boala " a zilelor noastre. Daca avem mai multe de spus sa alegem calea epistolara sau ne fixam o intilnire. Cum procedam cind avem pe cineva in vizita si suna telefonul ? Daca sunt scurte comunicari le primim linistiti si dam relatiile cerute foarte pe scurt , dar fara sa fim nepoliticosi. Ne cerem apoi scuze fata de musafiri ca si fata de cel care ne-a sunat. Este inadmisibil sa purtam o lunga conversatie telfonica de fata cu persoane straine. Vom spune interlocutorului nostru care este situatia si vom amina convorbirea. In nici un caz nu vom spune : " Te sun eu peste zece minute " daca cel venit in vizita nu si-a manifestat dorinta sa plece imediat. Este o gafa. Oricit de mult ne intereseaza persoana de la telefon are prioritate persoana venita in vizita. Se intimpla ca fara voia noastra sa asistam la o convorbire telefonica strict confidentiala. Daca persoana care a vorbit nu deschide o conversatie pe aceasta tema nu o vom face nici noi. Nu vom intreba cine a fost ? ce dorea ? de ce esti suparat ? Ne prefacem ca nu am auzit nimic. Nu este o dovada de ipocrizie ci de tact si politete. Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie sa vada , nu aude ceea nu a fost spus pentru urechile sale si nu comenteaza ceea ce nu a vazut si nu a auzit. La rindul ei gazda nu va relata pe larg conversatia avuta. S-ar putea ca cei de fata sa nu fie deloc interesati , ci va spune ceva de genul - nu era nimic important , sau - probleme , se rezolva ... Isi va cere scuze ( pentru ca a vorbit la telefon in prezenta altora ) si cu asta discutia se incheie. Sa avem grija si cum raspundem la telefon. Cind suntem ocupati , curge apa in cada , se prajeste ceva pe foc, nu ne repezim la primul semnal ci oprim tot ce ar putea provoca mici " catastrofe " si raspundem calm , potolit , fara a-i reprosa prietenului ca din cauza lui am inundat vecinii ! Si cum unele activitati nu pot fi intrerupte , este de preferat sa nu raspundem la telefon. Nimic nu ne indreptateste sa-i lasam celui care ne cauta impresia ca ne-a deranjat taindu-i vorba cu un : " Spune repede , ma spalam pe cap ". La rindul nostru , cind telefonam nu vom incepe o convorbire cu reprosuri : " Unde umblati ? Va caut de trei zile ... ". Este suparator ! Am auzit un raspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate : " De ce nu-mi telefonati cind sunt acasa ?! "  Cind trebuie sa telefonam ? Nu exista o regula generala dar trebuie sa avem grija sa n-o facem nici prea devreme , dimineata , nici prea tirziu , seara. In principiu , este bine sa cunoastem programul de viata al prietenilor nostri , si sa-l respectam , nederanjindu-i. Cine tine sa aiba liniste , sa studieze sau sa se odihneasca isi ia masuri de precautie : va scoate de pilda telefonul din priza pentru scurt timp. Robotul , care incepe sa se generalizeze si la noi ne scoate din impas daca avem de primit mesaje importante sau daca , pur si simplu , vrem sa stim cine ne-a cautat intre timp. Ce facem cind nu ne raspunde la telefon persoana pe care o cautam ci altcineva ? Bunul simt ne obliga sa-i adresam citeva cuvinte interlocutorului nostru , mai ales daca il cunoastem. Pe scurt , il salutam , spunem cine suntem si ce vrem , ne cerem scuze ca-l deranjam , apoi ii multumim pentru informatiile pe care ni le da. Pledam aici pentru bunele maniere. Asa ca in cazul in care noi ii dam relatii celui care telefoneaza , nu vom spune niciodata : " Esti chemat la telefon " sau " Pisalogul de Popa te cheama la telefon ". E o gafa ! Sa ne obisnuim sa fim politicosi chiar daca nu suntem auziti de " pisalog " ci sa spunem firesc " Radule , te cauta domnul Popa la telefon ". Spuneam ca in relatiile de serviciu nu trebuie sa uitam sa ne spunem si profesia : " Sunt inginerul Popescu si as dori sa vorbesc cu domnul ... ". Asta nu inseamna sa ne etalam cu ostentatie functia. Am intilnit o somitate din lumea medicala care se recomanda simplu " sunt doctorul X ..." mentionind doar meseria , nu titlurile pe care le detinea.  Altceva este cind secretara face legatura. Vom fi socati , fara doar si poate , sa auzim la telefon " Sunt directorul general al firmei ... ". In schimb , este normal ca secretara sa sa spuna : " Aveti legatura cu domnul director general Popa ".  Experienta ne dovedeste ca avem de-a face si cu situatii neplacute. Persoane care nu au habar de elementarele reguli ale unei purtari civilizate spun rastit " Alo , cu Elena " , de pilda.  Daca din intimplare am gresit un numar de telefon , trebuie sa ne cerem scuze. Cu toate acestea deseori ni se raspunde injurios. Este o purtare incompatibila cu statutul de om civilizat , asa ca sa ne abtinem sa ne purtam la fel vreodata.
    

SITUATII IN CARE SE RECOMANDA SA
    NU FOLOSIM TELEFONUL

 Sunt situatii in care nu se recomanda sa folosimtelefonul. De pilda , nu se adreseaza prin telefon o invitatie  la o masa festiva - receptie , logodna , nunta , botez. De regula recurgem la invitatii scrise. De asemenea , nu se transmit prin telefon condoleante , ci personal sau in scris.  In viata suntem pusi adeseori in postura de solicitanti. Vom telefona numai pentru a stabili o intilnire sau o audienta. Sansele noastre cresc daca ne expunem problema personal.

MICI NEGLIJENTE TELEFONICE

Sa avem grija sa tinem receptorul corect pentru ca altfel nu ne vom auzi bine. Daca o convorbire telefonica se intrerupe , va suna din nou cel care a chemat si nu celalalt. Cautindu-se reciproc in acelasi timp , telefonul va suna ocupat la nesfirsit. La sfirsitul fiecarei convorbiri , sa ne asiguram ca am pus bine receptorul in furca , altfel rupem orice legatura cu lumea exterioara si pot surveni o multime de necazuri.
     

TELEFONUL ALTCUIVA

Convorbirea de la o cabina publica sau de la telefonul unei alte persoane , difera de cea de acasa – in primul rind ca durata , dar si ca subiect. Conversatiile lungi dau nastere la cozi interminabile in fata cabinelor publice , constituind o sursa inepuizabila de nervi. Nu trebuie sa ne folosim de telefonul altcuiva decit pentru a face o comunicare scurta. Faptul ca i-ai cerut gazdei permisiunea de a da un telefon , nu te indreptateste sa sa-ti rezolvi toate problemele pe aceasta cale si nici sa uiti unde te afli.  Nu raspundeti la relefon intr-o casa straina decit daca va roaga gazda. Daca ramineti singur intr-un birou sau intr-o locuinta straina nu veti telefona decit in caz de axtrema urgenta si ii veti comunica acest lucru propietarului de cum intra pe usa. Tentatia de a  face o " mica economie " dind telefon in provincie trebuie inlaturata din principiu si nu de frica de a fi descoperiti.  Principiile noastre aplicate in viata si nu vorbele ramin singurele criterii dupa care suntem judecati de cei din jur.  Telefonul este cel mai potrivit mijloc de a-ti anunta vizita intr-o casa. Evitati sa le faceti o " surpriza ", chiar si rudelor ! Daca nu au telefon , gasiti o alta modalitate de a va anunta. In orice caz , nu mergeti nicaieri fara sa dati telefon in prealabil.

CUM SA NE ADRESAM ? E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR ... ?

Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.  " Bineinteles ! ", va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricind sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier.  Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe eluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.  Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere. Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi.  Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si " Multumesc ".  Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , saucelor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri , nenorocirile familiei , certirile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cind pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...  Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.

PROBLEMA TITLURILOR – POLITETE SAU FORMALISM ?

Diferenta dintre respect si servilism
               

De cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas.  O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator " tovarase". El simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si " tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint. Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.  Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba.  Ideal este sa existe oconcordanta deplina intre ti tlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !  Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss " sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule !  Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ...".  O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: " Buna ziua , domnule profesor " , " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer " .  Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.  Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela " Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela".  Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind un semn al educatiei dumneavoastra.

CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI

Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor " si domnilor " , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ". La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati oaspeti ". De asemenea in adunarile oficiale va veti adersa     in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie.  Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git persoane infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati " " telespectatori " ? Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt. Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata.  De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , " hainele tradeaza omul ".
   

CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?

In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica – femeia savant , femeia politician. Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ).In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc. Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune " Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat. Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei  femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune " doamna ministru " sau " doamna doctor " !

CUI SI CIND PUTEM SPUNE " TU " ?

Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire. " Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ". Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu " dumneavoastra ". Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit colegi de cancelarie.  Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata. In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ". Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ".  Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata. In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma ,daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respectiva prost crescuta.  Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei. Daca nu le convine nici un din formule recomandati-le zimbind : vezi Codul manierelor elegante

Tinuta

1. pentru barbati, fata barbierita este cartea de vizita. Daca vrei sa fii placut intr-o relatie, barbiereste-te in fiecare zi, altfel, vei arata ca un 'salbatic'. Fara argumente economice aici! Cate alte lucruri mai putin folositoare si totusi cos-tisitoare faceti, doar pentru satisfactii egoiste? Iar cand este vorba de altruism... Sa aveti grija si de firele de par din nas, al caror aspect este de-a dreptul mizerabil.
   b. oricare ar fi tipul tunsorii, parul trebuie sa fie ordonat. Altfel, veti arata ca o paiata!
   c. unghiile trebuie taiate saptamanal. Negrul de sub ele este unul dintre cele mai respingatoare lucruri. Unghia de la degetul mic mai lunga, folosita pe post de scobitoare sau surubelnita este un indiciu de neam prost
   d. dintii trebuie sa fie nu doar albi si fara resturi alimentare in spatiile interdentare, si si ingrijiti stomatologic. Caria de la dintii din fata transmite despre tine ca esti neingrijit si delasator.
   e. mirosul de transpiratie sau cel care iese din gura este 'dinamita' curata pentru relatiile sociale. Nu ai voie sa mananci usturoi sau ceapa atunci cand stii ca vei iesi in lume! Acesta persista pana la 16 ore. Atentie! Mirosul de transpiratie nu se indeparteaza prin parfum, ci cu apa si sapun. In caz contrar, va rezulta o combinatie de nesuportat. Spray-ul se foloseste doar pe pielea proaspat spalata si foarte delicat. Parfumul nu trebuie 'sa-ti ia nasul', mirosul de curat este mult mai placut! Grija si la urechi (care nu se spala niciodata cu apa si sapun, nefiind sanatos), la nas, la picioare.
   f. ciorapii se schimba oridecateori prind mirosul transpiratiei. Niciodata nu stii cand trebuie sa te descalti si... pazea atunci de altii! Ciorapii gauriti nu se mai poarta, ei neindicand saracie, ci... lene. Un sfat: nu folositi ciorapi supraelas-tici, chiar daca sunt mai rezistenti. Pe langa faptul ca nu sunt sanatosi si nu absorb transpiratia, duc, in timp la macerarea pielii degetelor de la picioare.
   g. pantofii vor fi intotdeauna curatati de noroi sau praf. Pantofii uzati dau un aer de ... trei parale. Atat vor da si altii pe tine.
   h. batista trebuie sa nu-ti lipseasca din buzunar. Daca folosesti batista de bumbac, ea trebuie sa fie curata si calcata. Nasul se sufla intotdeauna usor, fara a examina "noutatea" din batista. Gestul este incalificabil!
   i. vestimentatia va fi asortata dupa regula armoniei culorilor si a modelului: la barbati nu se ingaduie model la haina, odata ce camasa sau cravata are deja model. Numai una din cele trei- camasa, cravata, haina- trebuie sa aiba model.
   j. se stranuta cu batista la nas. Daca aveti grija, o veti avea intotdeauna la indemana, nefiind nevoie sa scotociti prin buzunare pentru a o gasi.
   k. expectorarile se efectueaza public, doar in caz de absoluta necesitate si niciodata in batista, ci in servetel. Scuipatul pe jos cu martori- strict interzis!
   l. ochii nu se curata cu mana, ci cu o batista curata.
   m. pieptanatul in public este o necuviinta, precum si scobitul in ureche, operatiuni permise doar in baie si intr-o maniera sumara a garderobelor localurilor publice.
   n. cand sezi, genunchii vor sta stransi - la femei, si mult apropiati la barbati. A se tine genunchii "raschirati" se nu-meste nesimtire...

Salutul...in societate

      . punctualitatea e o forma de respect. Cand mergi intr-o vizita, nu sosi niciodata inainte cu nici un minut; mai bine sa ajungi cu 3 minute mai tarziu. Doar aici este permis sfertul academic. Cand ai o intalnire in oras cu o persoana, totdeauna sa sosesti cu 10 minute mai devreme, niciodata cu un minut mai tarziu. Facand astfel, va veti bucura in intalnirea voastra de un timp in plus. Conditia este ca fiecare dintre cei doi sa respecte aceasta.
b. in vizita la necunoscuti sau la persoane mai putin apropiate nu se permite sa duci altceva decat flori. Si sa fie fara sot.
c. cand intri, manifestati intentia de a te descalta, din respect pentru curatenia gazdei. Dar nu te descalta decat atunci cand sesizezi ca ea accepta. Pentru unele gazde, descaltatul oaspetilor este o jignire.
d. salutul verbal e ste insotit intotdeauna de inclinarea capului, ce trebuie sa fie ampla, nu zgarcita. Cand saluti pe cineva, priveste-l in ochi! Iar daca saluti printr-un gest de mana, rosteste si un cuvant.

e. cel care intra intr-un cerc, saluta primul. O singura data pe toata lumea si nu repeta salutul pentru cei ce-i raspund cu intarziere.
f. este interzis unui barbat sa intinda mana unei tinere sau unei femei!
g. niciodata cineva mai tanar nu intinde mana celui mai in varsta decat el sau cuiva mai mare in rang. Daca esti intr-o situatie care nu este prezentata aici, gandeste prin excludere.
h. nici o femeie nu se ridica in picioare sa dea mana cu un barbat. Si nici un barbat nu da mana sezand vreunei femei.
i. stransul mainii se efectueaza scurt si ferm. Nu este permis sa retii mana cuiva. Nu se intind doar degetele si nici nu se da o mana moale. Degetele se strang in jurul palmei celuilalt si nu se tin tepene. Daca cineva manan-ca, nu se cade sa-i intinzi mana. Iar daca altul iti intinde mana cand mananci sau lucrezi si nu esti prea curat, scuza-te si evita stransul mainii din respect pentru el si din motive igienice.
j. cand ambii poarta manusi, mainile se dau inmanusate. Trebuie insa, sa scoti manusa cand celalalt e cu mainile goale.
k. prezentarile se fac in ordinea importantei: pe cel mai insemnat il prezinti primul.
l. daca un barbat mai in varsta ii cedeaza locul unei tinere in aglomeratie, ea este obligata sa accepte.

Daca discuti cu cineva...

a)      Nu monopolizati discutia. Chiar daca aveti talent de povestitor, chiar daca ati picat in dimineata. aceea de la Polul Nord. Desigur ca acolo ati vazut foci, balene, morse, pinguini si alte ciudatenii pe care ceilalti nu le cunosc decit din poze, televiziune  sau dintr-un film documentar. E oare un motiv ca sa vorbiti neintrerupt intreaga seara?
b) Evitati sa incepeti majoritatea frazelor cu „Eu” si „Am... ”. V-ar pune intr-o lumina nefavorabila. Ar parea ca in mijlocul lucrurilor va situati dv., adica ati fi centrul pamantului.
c) Nu trageti concluzii dupa fiecare afirmatie a interlocutorilor dv. si evitati generalizarile. Un caz auzit sau povestit atunci nu va da acest drept.
d) Vorbirea iute, „muscarea” terminatiilor, trancaneala repetata, monotona a aceleiasi idei, fie ea chiar geniala, con-versatia taraganata, afectata - toate duc la rezultate sigure:
* daca sunteti gazda — oaspetii se scuza si va parasesc in graba; e tirziu, sunt obositi, locuiesc  departe, se scoala devreme, copilul... ;
* daca sunteti invitat — creati in jurul dv. un. vid; acest obicei repetat de citeva ori va creeaza o faima de neinvidiat;
* daca sunt nevoiti sa va suporte — cu prima ocazie au sa va evite. S-au imbolnavit. Sunt in provincie. Fac o partida de pescuit...
e) Aveti incertitudini in privinta sensului unor neologisme?. Ocoliti-le si paziti-va de ele pina nu le cunoasteti sensul real, felul si locul intrebuintarii. Dindu-le viata pocit, e1e vor inconjura incaperea. , reintorcindu-se sub forma. jnor zimbete ironice sau chiar sub o infatisare mai hada. De multe ori, in discutii, sint pomenite denumiri geografice, numele unor actori, scriitori sau personalitati ale vietii publice mondliale. Nu cunoasteti pronuntia corecta? intrebati: Sa nu va jenati! Nimeni nu va poate pretinde sa fiti poliglot! Cu toate acestea ape1ati si la dictionar.
f) Aveti dreptate. Nu o data, ci de o suta de ori. Cu toate acestea nu intrerupeti vorbitorul. Acest „bruiaj fatis” voluntar sau intimplator produce o impresie penibila. Cel intrerupt pierde firul ideilor, se enerveaza, ii stricati seara. Aveti o parere contrara? Perfect! Stapiniti-va suvoiul ideilor si cascada argumentelor pina la sfirsitul frazei. Caci nu e fraza sa nu aiba... capat. Atunci expuneti-va parerea linistit.
g) Simtiti ca nu rezistati? Doriti sa reabilitati adevarul, fie si intr-o problema minora? Atunci nu fiti crud, ironic si violent in exprimare si formulare. Menajati femeile si varstnicii de astfel de iesiri si nu faceti exceptie nici cu ceilalti oaspeti. Vorbind calm santeti mai degraba ascultat, caci limba dulce, mult aduce!
h) In timp ce-i vorbiti interlocutorului, priviti-l in ochi, privirea in laturi sau aiurea creeaza impresia de om nesincer sau distrat;
i) In formularea ideiior folositi-va numai de arsenalul vocabularului; nu folositi ca auxiliare degetele, mainile sau uneori chiar picioarele.
j) Sustinerea afectiva a parerii e necesara, dar nu e suficienta si nici eficienta. Demonstratia se cladeste cu argu-mente logice, rationale.
k) Nu va aprindeti in toiul discutiei si nu promiteti lucruri pe care nu le puteti indeplini; veti fi socotit un om usuratic etc.;
l) Nu contraziceti de dragul originalitatii; nu aprobati lucruri de care nu sinteti sigur, dar nu e recomandabil nici sa le respingeti frontal uneori;
m) Adversarul a avut mai multe argumente; in plus, e mult mai documentat. Deci, ati fost invins pe „campul de bataie” al vorbei. Nu va parasiti interlocutorul cu aer de om jignit.  Intrerupeti discutia politicos sau - ceea ce e mai greu - lasati-va convins.
n) In conversatiile in grup, vorbeste tu mai putin decat ceilalti. A vorbi putin, nu inseamna incultura sau prostie ci, taria personalitatii.
o) Cand esti intr-un contact de stabilire a unei relatii noi, vorbeste tu intai, fiind insa atent sa prinzi momentul de a-i da cuvantul celuilalt: acesta este lucrul cel mai important.
p) Nu pune niciodata intrebari cu privire la aspecte negative ce apartin pretenerului de conversatie sau vreunei per-soane mult apropiate acestuia ("De ce boala sufera sotul tau?"; "Cum n-ai luat examenul?"; "N-aveai decat un an de la casatorie, ai si divortat?").
q) Ocoleste orice forma de barfa. N-o rosti si nici n-o asculta!

La masa...

a.                        nimeni nu pune mana pe lingura si nu serveste inaintea gazdei.
b. ia numai din ce esti invitat sa servesti.
c. nu insista cu privirea la vreun fel de mancare ce nu ti se ofera.
d. nu cauta si nu lua bucata cea mai mare. Toti au vazut-o; si vor intelege ca esti un  mare egoist. Ia doar bucata din dreptul tau, indiferent ce iti cade ''la sorti''.
e. nu privi in farfuria nimanui. Daca cineva a varsat ceva din greseala pe fata de masa, nu baga in seama, ci fa-te ca nu vezi.
f. sa nu ceri nimic de mancare, chiar daca au uitat sa te intrebe daca esti flamand.
g. cutitul, daca e folosit, il vei manui numai cu mana dreapta, iar furculita doar cu stanga. Atentie, in nici o imprejurare, cutitul nu se transforma in ''furculita''   ducandu-l la gura. Asta se face doar la camp...
h. stai cat mai aproape de masa, ca sa nu cada firmituri. Sezi pe tot scaunul, nu doar pe marginea lui.
i. coatele nu se sprijina pe masa, ci stau cat mai stranse langa corp. De marginea mesei se sprijna doar in-cheieturile, aproape de farfurie.
j. nu folosi in veci tacamul pe care l-ai lins, ca sa te servesti din platou sau din borcanul comun. Foloseste lingurita sau furculita pusa special pentru aceasta. Mai mult, este groaznic sa lingi tacamul pus pentru uz comun. Si mai ales sa le pui la loc.
k. nu e ingaduit sa te intinzi peste masa ca sa te servesti. Cere celui care este langa platou sau cosul de paine si el te va servi cu tot platoul, nu doar cu o felie. Vezi si nu-ti fa provizii, ia cel mult doua felii de paine.
l. mananca fara sa se auda plescaitul saftos al buzelor si limbii. Mancatul zgomotos te descalifica.
m. painea se serveste cu mana, niciodata cu furculita; caci se poate intampla ca furculita cu care ai mancat sa atinga si urmatoare felie. Ce rusine ar fi...
n. nu te sterge la gura cu painea! Pe gura se afla si praf si altele si ar fi neigienic. Daca nu ai servetel, roaga gazda sa-ti dea unul.
o. degetele nu se baga niciodata in farfurie. Astfel, se evita obiceiul antic si murdar de a linge degetele.
p. se mamanca tot din farfurie, fara a se lasa nimic. Dar, sub nici o forma nu se face farfuria "luna" cu o bucata de paine.
r. nu se toarna niciodata intr-un pahar care nu este complet gol.
s. samburii nu se scuipa in farfurie,  prin cadere libera si nici in pumn (ultima metoda se practica doar in aer liber), ci se pun in lingurita adusa langa buze, apoi in farfurioara, unul cate unul.
t. interzis a se clati gura cu ultima sau penultima inghititura de bautura, oricare ar fi ea.
u. daca este nevoie sa folosesti toaleta sau baia, priveste cu atentie cum stau lucrurile, pentru a le aseza exact cum le-ai gasit. Daca ai folosit WC-ul, sterge urmele lasate pe vas, nimeni nu este dator sa curete dupa tine. Eventual, deschide geamul pentru aerisire. Dupa spalatul mainilor, clateste chiuveta, pentru a nu ramane urme pe ea. Ai grija, sa nu se simta ca ai trecut pe acolo! Este o dovada de bun simt.

In ospetie...

b.                        Ospetia este de multe feluri. Cum ne comportam in asemenea ocazii? Cauti sa fii punctual. Suni. De obicei, sta-panul casei deschide usa. Sa tinem minte ca suntem in vizita si desi oamenii declara ca „prima impresie” nu-i determi-nanta, nu suntem obligati sa-i credem.
Trecem pragul sufrageriei fara tigara in coltul gurii si nu o aprindem nici in hol. O revizuire fugitiva a tinutei. Intram. In prirnul rind salutam pe stapina casei. In cazul cand e ocupata, asteptati. Apoi, ea va prezinta oaspetilor. Cum au loc prezentarile? Barbatii sunt prezentati femeilor, tinerele doamnelor si tinerii virstnicilor. Pe vremea valsu-lui, unele calciie se ciocneau amintind de ofiterii de cavalerie. Astazi, o usoara aplecare e suficienta.
Evitati micile si neplacutele incidente ale prezentarilor. S-ar putea, in cazul ca sunt multe persoane prezente, sa fiti recomandat de doua ori aceleiasi persoane. Nu este o tragedie. ‘Unele persoane le-ati cunoscut anterior. Puteti sa le dati mina. Fata de cei prezentati, nu intrebuintati insipidul si formalul: „Imi face placere!” caci abia ati cunoscut oas-petele respectiv. Dupa dv. sosesc noi invitati. Alte prezentari. Daca sinteti barbat, va sculati in picioare. Fata de barbati, femeile ramin sezind, chiar cele tinere. S-ar putea ca printre invitati sa descoperiti pe cineva care nu v-a fost sau caruia nu i-ati fost prezentat. Barbat fiind, iar persoana respectiva de sex feminin, nu asteptati interventia unei terte persoane. Spuneti-va numele linistit. E decent ca femeia sa va raspunda in acelasi mod. Nu e suficienta simpla intjn-dere a miinii si un zimbet de circumstanta.
Daca se ofera mincaruri reci, atunci fiecare se serveste dtipa gust, fantezie si pofta. Cautati sa nu va umpleti far-furia si s-o lasati pe jumatate consumata. In tarile nordice o astfel de comportare este considerata ca dubla jignire: a gazdei si a bucatelor. Noi adoptam o tinuta asemanatoare. Paharelele cu bauturi, deci cele de tuica, coniac etc. nu se ciocnesc. O simpla ridicare insotita de incetatenitul „Noroc” sau „Sanatate”, pronuntat fara gura plina, e tocmai ce se cere. Gazda va imbie sa-i gustati bunatatile. Multumiti-i si daca i-ati calcat pragul intiia data sau chiar al casei fiind, dar observind innoiri, un tablou, o mobila, un covor — nu ezitati sa va exprimati admiratia fata de gustul alegerii. Va asiguram ca va ramine incintata.
Se obisnuieste si invitarea la cina. De aici decurg anumite obligatii in plus. Asezarea oaspetilor la masa - se servesc mâncaruri calde - nu se face la intimplare. Daca avem oaspeti putini, stapina casei le indica locul. Primul este invitat ca sa ocupe loc oaspetele de seama, in virsta, sau cel ce vine mai rar. Atentie! Ocupa loc femeile, iar apoi, intercalati, barbatii. Toata lumea a ocupat loc. Nu e cazul sa va puneti coatele pe masa, nici sa va sprijiniti capul in palme. Plictisit, asteptind, nu incepeti reforma tacimurilor. Lasati-le unde au fost puse. Nu cautati cusururi in asezarea mesei si mai ales nu le comunicati vecinului de masa. Nu obisnuim sa adoptam o tinuta rigida, rece si distanta in asemenea prilejuri. In asteptarea bucatelor bineinteles puteti conversa. Indreptati-va spre subiectele agreabile, subiecte ce pot interesa. Nu conversati nici cu cei din celalalt capat al mesei. E incomod. Procedeul sufera si de alt dezavantaj. Daca spuneti lucruri inexacte, puteti fi corectat. Pacat, va piere pofta de mancare! Apare insa stapinul casei. Daca invitatii sint numerosi sau spatiul nu permite, nu serveste decit pe cei mai apropiati. O sarcina dificila, dar nu imposibila de indeplinit este aceea de a veghea ca oapetii sa nu se plictiseasca. Un cod al ”bon-ton-ului” tiparit in tara lui Jbsen pomeneste: ”oaspetele nu ataca nici filozofia, nici re1igia, ci gusta bucatele. Cel curios e mai apreciat decit cel savant...”. Daca intimplarea a facut ca doi straini sa stea unul linga altul, stapinul casei se poate scula si apropia de ei, ajutindu-i sa lege o conversatie. Pot surveni mici accidente, e adevarat, neplacute. O furculita cade sub masa, se rastoarna un pahar, ne patam pantalonii cu sos. Vom primi alta furculita. Un servetel poate suge vinul rasturnat. Va cereti neaparat scuze pentru neindeminarea dv. Nu inseamna insa sa pomeniti toata seara acest lucru. Ajunge o data si sincer.
Tinuta noastra in timpul mesei, chiar daca nu este teapana ca a unui pair englez, poate fi decenta. Coatele le tinem apropiate de corp. Daca au fost puse mai multe tacamuri decit cunostintele noastre gastronomice, sa nu ne pripim. Cineva, mai priceput, tot are sa dea tonul. Cautam sa-l urmam fara sa atragem atentia. Nu bem cu gura plina. Ne-a placut un fel de mincare? Putem cere linistit inca o jumatate de portie. Nu ne lamentam daca sintem instiintati ca s-a epuizat. Nu facem glume in acest sens.
Daca vizita are loc in cursul saptamânii si printr-o intamplare sinteti liber a doua zi, ginditi-va la ceilalti. Nu transformati placerea vizitei intr-o tortura a celor prezenti. Luati-va la revedere, multumiti pentru cele oferite la timp. Motivati pozitia dv. cu argumente demne de crezare. Veti fi apreciat pentru sinceritatea aratata.

La telefon...

      a. este necuviincios a se telefona inainte de 10 dimineata, intre orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le cunosti programul.
b. o convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute.
c. urmeaza obligatoriu treptele urmatoare: - Alo, familia...? (Asteapta comfirmarea). - La telefon este....(zi-ti neaparat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o alta forma evaziva). Si continua imediat: "As dori sa vorbesc cu..." (numele celui solicitat). Urmeaza apoi cu"Deranjez cumva?" Daca-ti zice "Da", intreaba politicos cand ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii precis si nu te intinde. Nu uita ca timpul costa! Si pe el si pe tine. Si unele persoane sunt atat de delicate, incat nu vor indrazni sa te intrerupa.
d. nu esti dator sa asculti pe orice 'nauc'. Scuza-te politicos, dar ferm, dupa care, instiintandu-l ca trebuie sa inchizi telefonul, esti liber sa asezi receptorul in furca, chiar daca celalalt nu a terminat.